Francize - Afaceri cu banii tai si cu experienta altora

Solutia este urmatoarea: s-ar putea ca intreprinzatorul in cauza sa fie dispus sa va furnizeze, in anumite conditii, toate informatiile de care aveti nevoie pentru a pune pe picioare o afacere similara. Practic, veti putea "clona" afacerea respectiva, bucurandu-va, de ce nu, de acelasi succes. Sistemul de parteneriat care face posibil acest lucru se numeste franchising.

Ce este franchising-ul?
Franchising-ul (franciza) este o metoda comerciala prin care doua parti independente juridic - francizor si francizat - sunt legate printr-un contract in baza caruia are loc un transfer de marca si unul de know-how. Multi fac greseala sa creada ca franciza este o metoda de transferare a unei afaceri si ca francizatul, acela care achizitioneaza franciza, se ocupa doar cu administrarea afacerii.

Ei bine, lucrurile stau altfel: francizorul, detinatorul brandului si al know-how-ului, transfera aceasta tehnologie si permite folosirea marcii, dar investitia apartine celuilalt, anume francizatului.

Romania, desi aflata inca la inceput in acest domeniu, a formulat inca din 1997 un cadru normativ dedicat francizei - este vorba de O.G nr.52/1997, care apoi a fost aprobata si modificata prin Legea nr.79/1998.

Prima reglementare a acestui concept a fost, de fapt, alcatuita din extrase din legislatia altor tari, neadaptate asadar la piata romaneasca. Ca urmare, in momentul de fata legislatia este mult prea generala, pentru ca acest contract de franciza, prin natura transferului pe care il presupune, este un contract complex, care isi are izvoarele in mai multe ramuri - Codul Comercial, Codul Civil, drepturile de proprietate intelectuala.

Exemplul cel mai la indemana pentru ceea ce inseamna franchising este cel al  firmei McDonald's. In acest caz, informatiile care i se ofera beneficiarului sunt rezultatul unei experiente indelungate si prezinta un grad inalt de sistematizare.

McDonald's are un raspuns simplu si clar pentru absolut orice problema legata de functionarea unui asemenea restaurant, de la timpul exact (in secunde!) cat trebuie prajiti cartofii, pana la fraza cu care angajatii ii intampina pe vizitatori. Aceste lucruri pot parea exagerate, dar ele nu fac decat sa contribuie la reusita "clonarii" afacerii.

McDonald's nu lasa nimic la latitudinea angajatilor; este un stil McDonald's pentru orice si absolut orice este facut in stilul McDonald's. Firma a dezvoltat in timp un program de training pentru francizati, care da siguranta ca acestia nu se vor abate nici o clipa de la modul de functionare stabilit. La aceasta contribuie si contractul de franchising care se incheie si care este, categoric, in favoarea firmei McDonald's: daca beneficiarul nu respecta la sange standardele impuse (care sunt reunite sub formula "Calitate, Serviciu ireprosabil, Curatenie"), McDonald's are dreptul sa-l excluda din sistem. Si firma n-a ezitat niciodata sa ia aceasta masura atunci cand s-a confruntat cu o asemenea situatie.

Franciza seamana cu o casatorie
Primii pasi pe drumul achizitionarii unei francize sunt destul de simpli: un intreprinzator interesat de o afacere in acest sistem gaseste cateva oportunitati despre care crede ca i s-ar potrivi, reflecteaza asupra lor, alege una si cere informatiile suplimentare de la francizor, pentru a-si face o idee mai clara.

De aici incolo lucrurile devin mai serioase: in majoritatea cazurilor, dupa doua sau trei intalniri, partile ajung sa discute avand in fata contractul concret de franciza, iar acest act solicita atentie maxima - el contine detalii importante privind atat executia afacerii in sine, cat si cooperarea in timp cu francizorul.

Aceasta faza pre-contractuala dureaza, pentru ca ea presupune o informare reciproca: nu numai francizorul este dator sa ofere informatii despre afacerea sa, despre succesul si experienta sa in operarea afacerii, dar si aspirantul la franciza trebuie sa ofere informatii despre el si compania lui, despre reputatia lui in piata locala s.a.m.d. Se poate spune chiar ca sistemul de franciza seamana cu o casatorie: ca francizat, nu este suficient sa ai un capital de investit, trebuie sa fii si compatibil cu francizorul cu care iti vei desfasura activitatea.

Aceasta colaborare guvernata de contractul de franciza presupune o stransa relatie intre parti, presupune practic o munca in comun. Daca dincolo de investitia care se face nu exista canale de comunicare deschise intre cei doi, relatia va esua. Ca urmare, trebuie sa existe aceasta perioada de informare, de cunoastere reciproca, de logodna.

Este o perioada complexa, care in alte tari este obligatorie si foarte clar stipulata de lege - potentialului francizat i se dau 30 de zile de reflectie. Oricat de avantat si de entuziasmat ar fi el de oportunitatea gasita, el trebuie sa se abtina 30 de zile de la semnarea contractului de franciza.

O particularitate a contractului de franciza este ca el presupune niste drepturi si obligatii si dupa ce durata lui a expirat. Concret, francizatul primeste de la francizor marca si know-how-ul afacerii si, daca marca poate fi luata inapoi, know-how-ul ramane bun dat.

Francizatul ramane, deci, cu tot acest pachet de reguli, de invataminte scrise sau nescrise care i-au fost transmise, practic el isi insuseste un model de afacere care mai apoi poate fi scos pe piata. Din acest motiv, contractele de franciza au o clauza de non-concurenta a carei valabilitate se extinde si dupa incetarea contractului: francizatul nu are dreptul sa desfasoare o activitate similara pe o anumita perioada de timp sau chiar pe timp nelimitat.

Clauze obligatorii ale contractului de franciza

a) obiectul contractului. Este foarte bine sa fie clar stipulate marca sau marcile care sunt date in executie contractului de franciza, precum si drepturile de proprietate intelectuala care se transmit francizatului. Pe cat posibil, este binevenita si o cat mai mare detaliere a aspectelor care compun know-how-ul. Nu este suficient sa se spuna in contract "Transfer odata cu marca X si know-how-ul aferent", ci este bine ca el sa fie cat mai clar, cat mai neechivoc definit.

b) obligatiile si drepturile partilor.  In S.U.A., se dedica 30 de pagini numai capitolului de obligatii ale francizatului. De ce aceasta strictete? In franciza, forta unei retele este data de omogenitatea ei, de uniformitatea produselor si serviciilor, iar acest lucru se obtine atunci cand toti francizatii respecta intocmai procedurile care li se comunica. Si, evident, le respecta cel mai bine cand ele sunt mentionate clar in contract.

Referitor la obligatiile financiare, in general este vorba de o taxa initiala de intrare in franciza, unica, forfetara, platibila la inceputul contractului - este de fapt o plata a folosintei numelui si a know-how-ului francizorului. Cutuma in Romania este ca aceasta taxa sa nu se plateasca la semnarea contractului, ci esalonat. "Personal, eu nu recomand plata esalonata, pentru ca ea este o concesie facuta de francizor si atunci se deschide calea si spre alte concesii", spune Razvan Blid de la firma CHR Consulting, prima societate romaneasca de consultanta specializata in franciza. "Consider ca cel mai bine este aceasta taxa de intrare in franciza sa fie platita integral in momentul semnarii contractului."

Apoi, franciza presupune plata redeventelor sau "royalties", cum le numeste literatura anglo-saxona. Este vorba de taxe periodice, cel mai adesea lunare, care sunt percepute de francizor si care, de obicei, sunt exprimate ca procente din cifra de afaceri neta (fara TVA) a francizatului. Aceste redevente sunt ceva nou pentru investitorii romani. Nu e nimeni fericit ca trebuie sa plateasca o taxa in plus, dar francizatii trebuie sa inteleaga ca aceste taxe sunt colectate si in interesul lor: francizorul foloseste acesti bani si pentru dezvoltare, pentru inovare.

Franciza este un bun care evolueaza (apar noi concepte, noi proceduri, noi servicii) pentru a face mai bine fata competitiei. Este bine sa se inteleaga deci utilitatea acestei redevente - ea nu este un bir, ci o contributie la un fond de dezvoltare a retelei respective de franciza.

Ulterior, atunci cand reteaua de franciza atinge o anumita masa critica (numar suficient de unitati care sa justifice o reclama la nivel national), se stipuleaza si contributia fiecarui francizat la un buget comun de marketing si publicitate. Publicitatea este vitala.

Chiar si McDonald's sau Coca Cola, desi sunt marci arhi-cunoscute, isi fac permanent publicitate; cu atat mai mult trebuie sa isi faca publicitate o franciza care nu beneficiaza de notorietatea lor. Succesul retelei si al fiecarui membru al retelei depinde de acest marketing. Aceasta contributie este diferita de redeventele mentionate anterior si, de asemenea, ea este exprimata ca procente din cifra de afaceri.

Se mai pot stabili apoi conditii financiare care privesc specificul unei anumite francize, de exemplu reguli privind plata marfii, termenele si modalitatile de plata, managementul stocurilor, discount-uri etc.